1 Tot sufletula s[ se supun[ ]naltelor st[p_niri; c[ nu este st[p_nire dec_t de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt r_nduite. 2 Ca atare, cel ce se ]mpotrive\te st[p_nirii, r_nduielii lui Dumnezeu i se ]mpotrive\te. Iar cei ce se ]mpotrivesc ]\i vor atrage os_nd[. 3 C[ dreg[torii nu pentru fapta bun[ sunt fric[, ci pentru cea reab. Vrei dar s[ nu-@i fie fric[ de st[p_nire?: F[ binele \i vei avea laud[ de la ea; 4 c[ci ea @ie ]@i este slujitoare a lui Dumnezeu spre bine. Dar dac[ tu faci r[u, teme-te, c[ nuΓÇÖn zadar poart[ sabia; pentru c[ ea este slujitoare a lui Dumnezeu, r[zbunare a m_niei Lui asupra celui ce s[v_r\e\te r[ul. 5 Pentru aceasta e nevoie s[ v[ supune@i, nu numai din pricina m_niei, ci \i ]n virtutea con\tiin@ei. 6 C[ de aceea \i pl[ti@i d[ri; c[ci dreg[torii sunt slujitori ai lui Dumnezeu, caΓÇÖntru aceasta s[ st[ruiasc[. 7 Da@i-le tuturor cele datorate: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teama; celui cu cinstea, cinstea.
8 Nim[nui cu nimic s[ nu-i fi@i datori, dec_t cu iubirea unuia fa@[ de altul; fiindc[ cel ce-l iube\te pe altul a plinit legea. 9 Pentru c[ porunca: s[ nu s[v_r\e\ti adulter; s[ nu ucizi; s[ nu furi; s[ nu m[rturise\ti str_mb; s[ nu pofte\ti \i oricare alta se cuprind ]n acest cuv_nt, adic[: s[-l iube\ti pe aproapele t[u ca pe tine ]nsu@i. 10 Iubirea nu-i face r[u aproapelui; a\adar, iubirea e plinirea legii.
11 |i aceasta, ]ntruc_t cunoa\te@i timpul; c[ de-acum e ceasul s[ v[ trezi@i din somn; c[ m_ntuirea este acum mai aproape de noi dec_t ]n clipa c_nd am crezut. 12 Noaptea-i pe sf_r\ite, apropiatu-sΓÇÖa Ziuac.
